Numele îi vine de la faptul că este atîrnat în treapta glaciară de sub Poarta Bucurii, care îşi trimite odată cu umbrele înserării siluetele zimţate ale crenelurilor de cetate să se scalde în apa lacului.
Malurile îi sînt pline de blocuri de stîncă cenuşii, fără vegetaţie, lacul
fiind situat parcă într-un peisaj selenar, accentuat de cetatea de colţi a
Porţii Bucurii, care-i stă strajă.
Lacul a fost lipsit de faună piscicolă pînă în
anul 1969, cînd au fost introduşi primii puieţi de păstrăv indigen şi curcubeu
(7.VI şi 24.VIII), fără să se certifice reuşita acţiunii efectuate în condiţii
destul de vitrege. În luna septembrie 1979, lacul a fost repopulat cu puiet de
păstrăv fîntînel în vîrstă de 6 luni.
Lacul are o adîncime redusă, iar debitul mic de la
alimentare face ca în timpul iernilor grele apa să îngheţe pe o adîncime de
0,5—0,7 m, creînd premise de supravieţuire unui număr destul de redus de
exemplare, cu atît mai mult cu cît şi suprafaţa lacului este destul de mică. (Paul Decei - Lacuri de munte)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu