Electrificarea

          La sfârşitul secolului al XIX-lea, dintre gânditorii vremii, Marx a intuit importanţa electrificării, anunţând în viitor “forţa revoluţionară” a curentului electric. Pe “linia” marxistă, în 1920, în plin război civil între roşii şi albi, Lenin definea comunismul “putere sovietică plus electrificare”, fapt de înţeles într-o Rusie în care ţăranii mai trăiau în condiţiile Evului Mediu. În 1948, liderii PMR au declanşat la scară naţională un program de utilizare a energiei electrice care urma să pună în “mişcare” uzinele şi fabricile, să asigure mecanizarea unor munci agricole şi să lumineze oraşele şi satele.
          Guvernul României a redactat “Planul de electrificare a ţării şi de folosire a apelor” (1950), care trebuia aplicat pe durata a două cincinale, începând cu 1951. Atenţia planificatorilor s-a îndreptat spre construirea de termocentrale şi hidrocentrale, dar şi a liniilor de transport şi staţiilor de transformare. Pentru a reduce decalajul economic între provinciile României, guvernul a decis construirea unor hidrocentrale şi baraje de acumulare în Moldova (prioritare erau hidrocentrala “Vladimir Ilici Lenin” de la Stejar, pe Bistriţa, lacul de acumulare de la Bicaz, amenajarea pentru irigaţii în lunca Siretului şi în nordul Bărăganului).
          Revistele economice prezentau cititorilor avantajele folosirii energiei electrice. Astfel, cu energia dezvoltată de un kilowat în decurs de o oră se puteau mulge 40 de vaci, alimenta zece ore un aparat de radio, rula o oră un film cinematografic, lumina o locuinţă cu trei camere timp de trei zile, ţesăla 22 de cai sau tunde 500 de oi. (istoriacomunismului.blogspot.ro)

Taul Portii

          Numele îi vine de la faptul că este atîrnat în treapta glaciară de sub Poarta Bucurii, care îşi trimite odată cu umbrele înserării siluetele zimţate ale crenelurilor de cetate să se scalde în apa lacului.

Malurile îi sînt pline de blocuri de stîncă cenuşii, fără vegetaţie, lacul fiind situat parcă într-un peisaj selenar, accentuat de cetatea de colţi a Porţii Bucurii, care-i stă strajă.

Lacul a fost lipsit de faună piscicolă pînă în anul 1969, cînd au fost introduşi primii puieţi de păstrăv indigen şi curcubeu (7.VI şi 24.VIII), fără să se certifice reuşita acţiunii efectuate în condiţii destul de vitrege. În luna septembrie 1979, lacul a fost repopulat cu puiet de păstrăv fîntînel în vîrstă de 6 luni.

Lacul are o adîncime redusă, iar debitul mic de la alimentare face ca în timpul iernilor grele apa să îngheţe pe o adîncime de 0,5—0,7 m, creînd premise de supravieţuire unui număr destul de redus de exemplare, cu atît mai mult cu cît şi suprafaţa lacului este destul de mică. (Paul Decei - Lacuri de munte)

Munții Tatra

          Munții Tatra reprezintă sectorul cel mai înalt al lanțului montan carpatic, grupa Carpaților de Vest. Se întinde la granița dintre Slovacia și Polonia, cea mai mare parte a masei montane revenindu-i primei. Cel mai înalt punct este vârful Gerlachovský, cu o altitudine de 2.655 m din partea slovacă. Mai multe vârfuri depășesc 2.600 m, toate în Slovacia. În Polonia altitudinea maximă este atinsă în unul din vârfurile muntelui Rysy de 2.499 m, pe granița cu Slovacia. (sursa wikipedia)

Podul vechi, Targu Jiu

          Un episod aparte, în istoria bătăliilor de pe Jiu din toamna anului 1916, îl constituie lupta de la Podul Jiului din 14 octombrie 1916. "Aici - spune un document contemporan - bătrânii, femeile, cercetașii și copiii Gorjului au oprit năvala vrăjmașă, apărandu-și cu vitejie căminurile".

Gusterul

           Gusterul ( Lacerta viridis ) este una din cele mai frumoase vietati care traiesc la noi in tara. Mai este numita si soparla de smarald iar daca ne uitam la imagini ne dam seama imediat si de ce. Ca orice reptila, gusterul este un mare iubitor de soare care ii asigura energia necesara. Din acest motiv aceste soparle sunt prezente in numar mai mare in partea de sud a tarii si mai ales in Dobrogea.
  Gusterul este cea mai mare soparla intalnita la noi in tara. Poate ajunge la o lungime de 40 cm din care mai mult de jumatate este reprezentata de coada. Aceasta din urma ajuta gusterul si inpotriva pradatorilor. Atunci cand este atacat si nu poate scapa cu fuga, isi desprinde coada sau bucati din ea cu care reuseste sa pacaleasca pradatorii si astefel castiga timp suficient pentru a se adaposti.Ulterior coada se va regenera.
  Culoarea generala a gusterului este verde stralucitor cu nuante galbene. Coada este castanie iar pe obraji si pe gusa este de un albastru azur.
  Insectele formeaza hrana lor de baza dar nu se dau inapoi si de la alte specii de soparle mai mici. Inmultirea este realizata prin depunerea la adapost a unor oua mici si cu coaja subtire. Parintii nu au grija de cuib si nici de pui.
  Iarna hiberneaza in scorburi sau in crapaturile stancilor.
(sursa: http://www.animale-salbatice.ro)

Margit Hid

          Podul Margareta (în maghiară Margit híd) este unul din cele nouă poduri peste Dunăre din Budapesta, legând Buda și Pesta. El este al doilea pod public nordic, precum și al doilea cel mai vechi pod din Budapesta.

Muntele Oslea

          Muntele Oslea este o arie protejata de interes national ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervatie naturala de tip mixt), situata în judetul Gorj, pe teritoriul administrativ al orasului Tismana si al comunei Pades.
          Aria naturala cu o suprafata de 280 hectare se afla în Muntii Vâlcan (grupa muntoasa a muntilor Retezat-Godeanu), încadrata la est de râul Jiul de Vest, de valea Cernei la vest, la sud de Muntele Bou, iar la nord de Parcul National Retezat.
          Rezervatia naturala a fost declarata arie protejata prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 si reprezinta o zona cu un relief dezvoltat în calcare (creste, abrupturi, stâncarii, grohotisuri), pajisti, goluri alpine, izvoare si paduri, cu flora si fauna specifica Meridionalilor. (wikipedia)

Poarta Sarutului

          Poarta sărutului este o sculptură în piatră, realizată de Constantin Brâncuși, parte a tripticului Ansamblului Monumental din Târgu Jiu.
          Poarta sărutului, care se află amplasată pe aleea de la intrarea din parcul orașului, este dăltuită din piatră poroasă, extrasă din carierele aflate în împrejurimi, fiind alcătuită din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijină o arhitravă cu dimensiuni mai mari decât ale coloanelor, având lățimea de 6,45m, înălțimea de 5,13m și grosimea de 1,69m
          Pe fețele fiecărei coloane se regăsește simbolul sărutului, două jumătăți ale unui cerc, atât de caracteristic operei lui Brâncuși. Arhitrava are de asemenea încrustat acest simbol, ca un fel de filigran. În plus, tot în filigran se află încrustații ce aduc cu un fel acoperiș al porții, ca și când poarta ar fi acoperită cu șindrilă. Bolta porții are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, întâlnim continuarea unor forme ovale identice, de parcă ar fi conturul feței și al umerilor.

Poarta sărutului arată ca un arc de triumf, simbolizând triumful vieții asupra morții. (Wikipedia)